Începutul meu cu Linux au fost... aventuroas. Îmi amintesc că petreceam zile, chiar săptămâni, căutând drivere: pentru placă video, rețea wireless, sunet etc. O amintire memorabilă a fost încercarea de a rula Compiz pe Ubuntu. Am pierdut mai bine de o lună încercând să găsesc combinația corectă de kernel și driver NVIDIA (da, eram atât de dedicat efectelor)
Pe atunci, aproape totul trebuia compilat manual și foloseam comenzi shell criptice pe care cu greu le înțelegeam. Era mai mult magie decât știință.
După ce am început să lucrez, am renunțat la configurările complicate și am ales o variantă mai simplă: Ubuntu, cu driverele esențiale. După ce a apărut Unity și și nu mi-a plăcut deloc, am trecut la Linux Mint.
Aventurile n-au dispărut complet, dar s-au rărit. La un moment dat am reușit să pornesc Linux Mint de pe un RAID 0 cu SSD-uri (nu recomand). Am testat mai multe medii desktop, am experimentat cu overclocking și apoi am dat peste boss-ul final: instalat Linux Arch.
Minimalismul și ideea de „fă-l cum vrei tu” m-au atras imediat. Am pornit cu încredere (foloseam Linux de câțiva ani deja), dar m-am dat bătut în scurt timp.
Nici nu mai țin minte exact ce problemă am avut, dar după o săptămână de bătăi de cap cu drivere și configurări ciudate de desktop, am renunțat. Hardware-ul meu nu era prea prietenos cu Linux și numărul enorm de opțiuni m-a paralizat. Așa că am revenit la Linux Mint. În cele din urmă, am migrat către un MacBook Pro. Avea terminal, iar pentru mine, atunci, era suficient.
Cu timpul, fotografia a devenit un hobby, iar software-ul pe care îl foloseam era disponibil doar pe macOS/Windows. Așa că Linux a rămas în dulapul cu servere: pe Raspberry Pi, serverul de acasă, și ocazional la muncă. Dar nu pe calculatorul principal.
Totuși, ideea de a mai cumpăra un produs Apple nu prea se potrivea cu principiile mele despre dreptul de a repara ce deții/cumperi. Iar Windows 11? Găsește mereu metode noi să fie și mai enervant. Așa că ideea de a reveni la Linux a început să încolțească din nou.
Apoi a apărut Omarchy de la DHH. Și brusc, am simțit din nou acel entuziasm. Voiam să-l încerc. Motiv bonus: Zed.dev nici măcar nu merge pe Windows și chiar voiam să-l testez.
Așa că am instalat din nou Arch. Pe Slimbook-ul meu. Dual-boot. După un deceniu în care l-am evitat.
Salut, Arch! Salut, Hyprland!
Și iată-mă aici, scriind acest articol dintr-un Arch proaspăt instalat, care rulează Hyprland. Și am niște gânduri.
Părțile bune
archinstall: Instalatorul TUI a făcut lucrurile mai ușoare, deși încă e departe de ceea ce oferă Ubuntu și alte distribuții... de vreo 15 ani. Dar hey, progresul e progres.
Omarchy: Destul de mișto. A necesitat totuși câteva ajustări personale – cum ar fi schimbarea scalingului ecranului la 100% și setarea Firefox Developer Edition ca browser implicit. Detalii mici.
Ce n-a mers chiar bine (a.k.a. „Provocările”)
Ca să ajung aici, am fac față unor provocări. Iată un rezumat:
- Partiție EFI prea mică? Problemă mare.
Fă-o de cel puțin 512 MB sau chiar 1 GB. A mea era prea mică pentru initramfs. După multe încercări am făcut-o să meargă (aș putea scrie un articol doar despre asta), dar în cele din urmă am renunțat și am reinstalat Arch pe un al doilea SSD NVMe. (Din fericire, aveam unul.) - Omarchy este... opinionat.
Ceea ce nu e neapărat rău, dar nu s-a înțeles bine cu procesul meu manual de instalare. Dacă nu ești pregătit să depanezi lucrurile singur, rămâi pe caleaarchinstall. - LLM-urile m-au salvat.
ChatGPT și Claude m-au ajutat să navighez prin configurări ciudate de partiții și ajustări de sistem. Fără ele, probabil aș fi reinstalat Windows de nervi. - Server SSH în mediul live boot? Yes, please
A fost mult mai ușor să copiez comenzile din chat direct în terminal, de pe computerul principal, unde Claude și ChatGTP mă ajutau.
Sfaturi pentru alți aventurieri
- Folosește
archinstallpentru a crea o instalare funcțională pe un disc curat. - Salvează fișierul JSON rezultat.
- Modifică-l (cu ajutorul unui LLM, dacă e nevoie) ca să se potrivească cu partiționarea ta personalizată.
- Rulează din nou
archinstallcu configurația ta modificată.
Acum mai trebuie doar să repar GRUB-ul, ca să nu mai pornesc Arch prin uneltele de recuperare Windows (da, serios). Dar asta e o poveste pentru alt articol.
Comentarii